„Arhitectul” Sistemului Solar a fost cândva de două ori mai mare și a avut un câmp magnetic mult mai puternic

Cândva, Jupiter era de două ori mai mare și avea un câmp magnetic mult mai puternic. Înțelegerea evoluției timpurii a lui Jupiter ne ajută să descifrăm povestea mai amplă a formării sistemului nostru solar. Gravitația uriașului gazos, adesea numită „arhitectul” Sistemului Solar, a avut un rol esențial în stabilirea orbitelor celorlalte planete și în modelarea discului de gaz și praf din care s-au format.

Un nou studiu, publicat în revista Nature Astronomy, semnat de profesorul de științe planetare Konstantin Batygin, de la Caltech, și profesorul de fizică și astronomie Fred C. Adams, de la Universitatea Michigan, ambele instituții din SUA, oferă o imagine detaliată a lui Jupiter în starea sa primordială.

• Ar putea fi forța musculară secretul longevității?
• Ce beneficii poate oferi cu adevărat psihoterapia profundă?

Cercetările lor arată că, la aproximativ 3,8 milioane de ani după formarea primelor solide din sistemul nostru solar, un moment-cheie în care discul protoplanetar de gaz din jurul Soarelui începea să se disipeze, planeta Jupiter era de două ori mai mare decât este acum și poseda un câmp magnetic de circa 50 de ori mai puternic.

„Scopul nostru final este să înțelegem de unde venim, iar clarificarea etapelor timpurii ale formării planetelor este esențială pentru această ecuație. Această cercetare ne aduce mai aproape de a înțelege nu doar cum a apărut Jupiter, ci și întregul Sistem Solar”, explică Batygin.

Cum au stabilit cercetătorii că, în trecut, Jupiter era de două ori mai mare?

Pentru a reconstrui dimensiunile inițiale ale planetei Jupiter, echipa nu a folosit metode tradiționale, care se bazează pe estimări legate de opacitatea gazelor sau rata de acreție. În schimb, au analizat micile abateri orbitale ale lunilor Amalthea și Thebe, doi sateliți naturali care orbitează mai aproape de Jupiter decât celebrul Io.

În urma calculelor, cercetătorii au ajuns la concluzia că, în perioada în care discul de gaz se evapora, Jupiter avea o rază de aproximativ două ori mai mare decât cea actuală, cu un volum echivalent cu peste 2.000 de planete Pământ.

„Este uluitor că, după 4,5 miliarde de ani, mai există suficiente indicii pentru a reconstrui starea fizică a lui Jupiter la începutul existenței sale”, spune Adams, citat de Phys.org.

Un punct de referință pentru istoria Sistemului Solar

Studiul oferă o imagine clară a unui moment esențial din istoria Sistemului Solar, acela în care materialele necesare formării planetelor dispăreau, iar arhitectura orbitală începea să se stabilizeze. Rezultatele aduc date concrete care completează teoriile clasice despre formarea planetelor gigantice prin acreție nucleică, un proces prin care un miez solid atrage rapid gazul din jur.

Modelele teoretice pe care se bazează această idee au fost dezvoltate în ultimele decenii de cercetători precum Dave Stevenson, de la Caltech, iar studiul actual vine să le rafineze cu măsurători mai precise ale dimensiunii, rotației și câmpului magnetic al lui Jupiter în acele timpuri critice.

„Momentele inițiale ale lui Jupiter rămân învăluite în mister, dar ceea ce am reușit să stabilim este un punct de referință valoros. De aici încolo, putem reconstrui cu mai multă încredere evoluția sistemului nostru solar”, spune Batygin.

Vă recomandăm să citiți și:

NASA dezvăluie prima imagine cu roverul Curiosity văzut din spațiu

Astronomii au descoperit un SUPER-Pământ! Ce înseamnă asta pentru noi?

Cercetătorii spun că materia întunecată ar da semnale de existență

Homo Martianus: Ar putea oamenii evolua într-o nouă specie pe Marte?