Dragostea a inspirat unele dintre cele mai emoționante și memorabile filme ale cinematografiei mondiale. De la povești tragice la comedii, aceste producții au redefinit genul romantic, transformând narațiuni simple în opere de artă emoționante care au dominat timpul și generații de cinefili, schimbând fundamental modul în care percepem dragostea pe ecran.
Fiecare film a adus o contribuție unică la lexiconul cinematografic, impunându-se nu prin clișee, ci prin autenticitatea cu care a surprins complexitatea relațiilor umane.
În regia lui Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart și Ingrid Bergman în rolurile principale, Casablanca a încasat 3 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu), având un boxoffice de peste 400 de milioane $ (astăzi).
Un clasic absolut atemporal, Casablanca este considerat unul dintre cele mai bune filme din istorie, al cărui final a rămas un mister până în ultimele zile de filmare. Bogart și Bergman au creat o chimie incredibilă, în această peliculă a cărei acțiune se concentrează în jurul unui proprietar de cafenea american expatriat și cinic care se luptă să decidă dacă să își ajute sau nu fosta iubită și soțul fugar al acesteia să scape de naziști în Marocul francez.
Regizat de James Cameron, cu Leonardo DiCaprio și Kate Winslet în rolurile principale, această mega producție a câștigat 11 premii Oscar (inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor), având încasări de peste 2,2 miliarde $ (cel mai profitabil film din istorie până în 2010).
Povestea de dragoste dintre Jack și Rose a devenit un fenomen cultural, iar Cameron a insistat pe autenticitate, reconstruind Titanicul la scară reală. De asemenea, memorabilă a fost inclusiv coloana sonoră My Heart Will Go On, hit interpretat de Céline Dion.
În regia lui Victor Fleming, și avându-i în rolurile principale pe Clark Gable și Vivien Leigh, Pe aripile vântului a fost și el recompensat cu nu mai puțin de 8 Oscaruri, având încasări (recalculate la valoarea de azi) de aproape 3,8 miliarde $. Epopeea romantică a lui Scarlett O’Hara și a lui Rhett Butler a stabilit recorduri la vremea ei. A fost prima peliculă color care a câștigat Oscar pentru cel mai bun film – deși nu a fost primul film în culori din istorie, a fost primul care a câștigat la această categorie, marcând o revoluție în cinematografie.
A fost cel mai profitabil film din istorie (ajustat pentru inflație) – cu încasări estimate la aproape 3.8 miliarde $ astăzi, deține titlul de „cel mai de succes film” în termeni reali, depășind chiar și Titanic sau Avatar. A avut cei mai mulți spectatori din era pre-televiziune – a atras peste 200 de milioane de spectatori în perioada inițială, un număr uriaș pentru epocă. Odată cu premiul Oscar acordat actriței Hattie McDaniel, a devenit primul film care a adus un Oscar unei actrițe afro-americane (cea mai bună actriță în rol secundar), deși ea n-a putut participa la premiera din Atlanta din cauza legilor rasiale. A folosit peste 1.400 de becuri pentru lumina scenei arderii Atlanta, o tehnică revoluționară pentru vremea respectivă. De asemenea, a avut 4 regizori – Victor Fleming este creditat oficial, dar George Cukor, Sam Wood și chiar producătorul David O. Selznick au filmat scene cheie. Clark Gable a refuzat să joace fără Fleming!
Deși filmul a fost controversat din cauza reprezentării Războiului Civil American, rămâne unul dintre cele mai vizionate filme din istorie.
Regizat de Nick Cassavetes, cu Ryan Gosling și Rachel McAdams în rolurile principale, pelicula nu a câștigat niciun Oscar, dar a câștigat definitiv inimilor a milioane de spectatori.
Bazat pe romanul lui Nicholas Sparks, The Notebook a devenit un simbol al dragostei necondiționate, scena ploii cu sărutul fiind una dintre cele mai reproduse în cinema. Cu toate acestea, inițial, Gosling și McAdams nu s-au înțeles deloc pe platou.
Regizat de Joe Wright, cu Keira Knightley și Matthew Macfadyen în rolurile principale, această adaptare modernă a romanului lui Jane Austen, cu o coloană sonoră minimalistă aparținând compozitorului Dario Marianelli, a fost nominalizată la 4 premii Oscar, având încasări de peste 120 milioane $.
Este un film unic (regizat de Richard Linklater, cu Ethan Hawke și Julie Delpy în rolurile principale), filmat în mare parte în timp real, care urmărește o noapte de conversații intense între doi străini în Viena. A avut două continuări la fel de bune (Before Sunset, Before Midnight), formând o trilogie despre dragoste și timp.
Regizat de Damien Chazelle, cu Ryan Gosling și Emma Stone în rolurile principale, pelicula s-a bucurat de 6 premii Oscar și de încasări de aproape jumătate de miliard de dolari. Un omagiu adus pentru era clasică de la Hollywood, La La Land a reînviat musicalul romantic.
În regia lui Michel Gondry, cu Jim Carrey și Kate Winslet, producția americană a câștigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu și a avut încasări de aproape 75 de milioane de dolari. Carrey, cunoscut pentru roluri comice, a oferit o performanță dramatică excepțională. Ideea filmului a venit de la scenaristul Charlie Kaufman, inspirat de o relație eșuată.
Regizat de Emile Ardolino, filmul, care i-a avut în rolurile principale pe regretatul Patrick Swayze și pe actrița Jennifer Grey, a fost recompensat cu un Oscar (pentru cea mai bună melodie originală) și a avut încasări de peste 214 milioane $.
Patrick Swayze a improvizat celebra replică – Nobody puts Baby in a corner nu era în scenariu. A fost creată de el pe loc și a rămas cea mai recognoscibilă linie din film. Jennifer Grey a dansat cu febră de 40°C – În scena finală, avea o infecție severă, iar febra i-a dat acea senzație de „ochii înlăcrimați”, care, evident, a adăugat emoție momentului.
Cunoscuta piesă a fost respinsă inițial – (I’ve Had) The Time of My Life a fost refuzată de mai mulți artiști (inclusiv de Donna Summer), până când Bill Medley și Jennifer Warnes au acceptat să o interpreteze, câștigând un Oscar. Filmul a fost turnat în doar 28 de zile, cu un buget mic, dar a devenit un fenomen neașteptat.
In the Mood for Love (2000) – un poem cinematografic despre dorința care arde, dar nu se consumă. Regizat de maestrul Wong Kar-wai, cu actorii Tony Leung și Maggie Cheung în rolurile principale, filmul a cucerit Cannes (cel mai bun actor pentru Leung) și a primit nominalizări la BAFTA și César. Cu încasări modeste (14 milioane $), influența sa asupra culturii contemporane e însă imensă.
De ce rămâne unul dintre cele mai frumoase filme de dragoste? Pentru că transformă abstinența în artă. Costumele retro și extrem de frumoase ale lui Maggie Cheung, cinematografia senzuală și melodia Yumeji’s Theme construiesc o lume în care nostalgia devine, de fapt, personajul principal. Iar chimia dintre cei doi protagoniști – vecini căsătoriți, înșelați de proprii parteneri, se manifestă prin priviri arzătoare și gesturi calculate, dar fără un singur sărut pe tot parcursul filmului.
Ca și detalii interesante de la filmări, Maggie Cheung a purtat zilnic aceeași rochie strâmtă, fiind supusă unei diete severe doar pentru a-și menține silueta.
Lista filmelor de dragoste de calitate poate fi extinsă foarte mult, noi însă am făcut o selecție subiectivă. Unele au avut bugete modeste, altele au fost blockbuster-uri, dar toate au reușit să atingă emoții universale, și asta pentru că ele nu sunt doar povești de dragoste, ci explorări ale condiției umane, ale alegerilor și sacrificiilor.
Dragostea, la urma urmei, este eternă – la fel și filmele care o ilustrează atât de bine.
Giacomo Campiotti, regizorul italian al remarcabilului film Doctor Jivago
Papa Francisc și arta subversivă: tatuaje, rock și filmul „Spotlight”