O idee nebunească despre Pluto a fost confirmată. Atunci când sonda New Horizons a survolat planeta pitică Pluto și luna acesteia Charon în 2015, a dezvăluit două lumi extrem de complexe și o atmosferă activă pe Pluto. Imaginile obținute atunci au schimbat radical ceea ce știam despre acest sistem.
Acum, observații noi realizate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST) în 2022 și 2023 arată că atmosfera lui Pluto este complet diferită de orice altă atmosferă din Sistemul Solar.
O idee nebunească despre Pluto tocmai a fost confirmată. Unul dintre aspectele neobișnuite este prezența unor particule de ceață care se ridică și coboară în funcție de cum se încălzesc și se răcesc.
Atmosfera planetei pitice este un amestec complex de azot, metan și monoxid de carbon. Datele obținute cu JWST sugerează că aceste particule de ceață au un rol esențial în reglarea echilibrului energetic al atmosferei: ele preiau căldura și apoi o eliberează, un fenomen rar întâlnit la alte lumi din Sistemul Solar.
Inspirația pentru acest studiu a venit dintr-o ipoteză formulată în 2017 de astronomul Xi Zhang, de la Universitatea California, Santa Cruz (SUA), scrie Science Alert.
„Era o idee nebunească”, spune Zhang. Totuși, el și colegii săi au avut suficientă încredere să prezică faptul că dacă ceața atmosferică răcește planeta pitică Pluto, ar trebui să emită o radiație infraroșie puternică. Așadar, un telescop sensibil la infraroșu ar putea „vedea” acest fenomen.
Pornind de la această predicție, o echipă condusă de Tanguy Bertrand, de la Observatorul din Paris (Franța), a folosit JWST pentru a studia influența ceții asupra echilibrului termic al atmosferei lui Pluto.
„Am fost extrem de mândri, pentru că observațiile au confirmat exact ce prezisesem. În știința planetară, nu e ceva obișnuit ca o ipoteză să fie confirmată atât de repede, în doar câțiva ani. Ne considerăm norocoși și foarte entuziasmați”, a spus Zhang.
Atmosfera lui Pluto este un amestec chimic bogat în azot, metan și monoxid de carbon. În contrast, Charon, satelitul său natural, nu are o atmosferă semnificativă, deși ar putea avea o activitate sezonieră de degazare.
Ceața observată de New Horizons este rezultatul unei fotoreacții chimice dintre azot și metan, un proces similar cu ce se întâmplă pe Titan, satelitul lui Saturn.
Pentru a înțelege mai bine acest proces, era nevoie de observații pe termen lung, lucru pe care JWST l-a făcut posibil. Observațiile din 2022 s-au concentrat pe ceață și atmosferă, folosind instrumentul MIRI, care a făcut măsurători la 18, 21 și 25 microni pentru ambele corpuri cerești.
În 2023, MIRI s-a concentrat exclusiv pe Pluto, obținând date despre atmosferă și ceață în intervalul 4,9 – 27 microni. Aceste date au oferit o imagine mai completă asupra activității atmosferice de pe Pluto.
Rezultatele au arătat variații ale radiației termice de la suprafață, adică schimbări de temperatură, pe ambele corpuri, în funcție de rotația acestora.
Comparând aceste date cu modele termice, cercetătorii au putut determina parametri esențiali precum inerția termică, emisivitatea și temperaturile din diferite regiuni ale lui Pluto și Charon. Aceste proprietăți influențează distribuția gheții la scară globală pe Pluto și chiar transferul de material de pe Pluto pe Charon.
Ciclurile sezoniere de îngheț și dezgheț duc la migrarea depozitelor de gheață pe suprafața planetei pitice, un fenomen unic în Sistemul Solar. O parte din aceste materiale este chiar smulsă complet de pe Pluto și se depune pe Charon.
Toate acestea confirmă că atmosfera lui Pluto este unică. Spre deosebire de alte planete, unde moleculele de gaz controlează echilibrul energetic, în cazul lui Pluto acest rol este preluat de particulele de ceață.
Potrivit lui Zhang, acest lucru face ca Pluto să fie și mai fascinantă. De asemenea, oferă o perspectivă valoroasă asupra atmosferei primitive a Pământului, care era, la început, compusă aproape integral din azot și hidrocarburi.
„Studiind chimia și ceața de pe Pluto, am putea înțelege mai bine condițiile care au făcut Pământul primitiv locuibil”, a spus Zhang.
Cercetările realizate cu JWST sunt doar începutul în descifrarea complexității atmosferei lui Pluto și a interacțiunilor sale cu Charon.
„Pluto se află într-o poziție unică în spectrul comportamentului atmosferic planetar. Ne oferă o șansă rară de a înțelege cum funcționează ceața în medii extreme. Și nu este vorba doar despre Pluto, știm că și Triton, luna lui Neptun, și Titan, luna lui Saturn, au atmosfere similare, bogate în azot și hidrocarburi și pline de particule de ceață. Poate e momentul să regândim și rolul acestor lumi”, explică Zhang.
Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.
„Un adevărat festin geologic”: Un crater bizar a fost descoperit pe Marte
Cercetătorii au observat ceva nemaivăzut în atmosfera Soarelui!
Mister elucidat! De ce unele roci de pe Lună sunt extrem de magnetice?