Electrocasnicele mari, precum mașinile de spălat, cuptoarele și frigiderele, reprezintă o investiție importantă pentru multe gospodării. Oamenii își doresc ca aceste aparate să reziste zeci de ani. Tot mai frecvent însă, apare percepția că electrocasnicele mari se strică mai repede decât în trecut.
Este adevărat că electrocasnicele mari se strică mai repede decât o făceau înainte? Când Kamila Krych a analizat în mod concret tendințele legate de durata de viață a produselor în cadrul cercetării sale doctorale din cadrul Programului de Ecologie Industrială al Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie (NTNU), a descoperit că realitatea este puțin diferită.
Studiul ei a fost publicat în Journal of Industrial Ecology.
„În ciuda părerii generale, nu există dovezi clare că durata de viață a produselor este în scădere. Mulți cred că produsele sunt mai puțin durabile, dar cercetarea mea sugerează că nu e chiar așa”, a spus ea.
Totuși, există două excepții importante: mașinile de spălat și cuptoarele. Krych a analizat o serie de date despre aparatele mari din gospodăriile norvegiene, începând din momentul în care acestea au fost introduse pe piață. În cazul frigiderelor, mașinilor de spălat și cuptoarelor, acest lucru s-a întâmplat începând cu anii 1950.
Alte electrocasnice, cum ar fi mașinile de spălat vase, congelatoarele și uscătoarele de rufe, au devenit comune în Norvegia abia în deceniile următoare.
Pentru majoritatea acestor aparate, durata de viață a rămas relativ constantă de-a lungul deceniilor. Nu același lucru s-a întâmplat însă cu mașinile de spălat și cuptoarele.
Durata de viață a mașinilor de spălat a scăzut cu 45%, de la 19,2 ani la 10,6 ani. În cazul cuptoarelor, scăderea a fost de 39%, de la 23,6 ani la 14,3 ani.
„Dacă ar fi vorba de obsolescență programată sau de un alt factor comun, ne-am aștepta să vedem aceeași tendință descendentă la toate aparatele. Însă nu a fost cazul, doar mașinile de spălat și cuptoarele au fost afectate”, a explicat Krych. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, ea a analizat date legate de preferințele consumatorilor și detalii tehnice despre produse.
În cazul mașinilor de spălat, explicația e destul de simplă: durata de viață nu e dată neapărat de numărul de ani în care funcționează, ci mai degrabă de cât de intens sunt utilizate.
„Contează cât de des speli rufele. Și știm sigur că obiceiurile legate de spălatul hainelor s-au schimbat mult”, a spus ea. Cercetătoarea a găsit un studiu din 2003 care arăta că, în 1960, o familie norvegiană cu patru membri făcea două cicluri de spălat pe săptămână. Până în anul 2000, acest număr crescuse la opt cicluri pe săptămână. „Asta are, evident, un impact asupra duratei de viață a mașinilor de spălat”, a explicat Krych.
În ceea ce privește cuptoarele, situația este mai complicată. Studiul ei nu a investigat direct comportamentul oamenilor în bucătărie, dar a analizat cercetări despre tendințele sociale din Norvegia în ultimele decenii.
„În trecut, cuptoarele erau construite foarte simplu și durau mult. Designul era robust”, a spus ea.
Totuși, alte studii arată că aproximativ 40% dintre cuptoarele din Norvegia sunt aruncate chiar dacă încă funcționează, un procentaj mai mare decât în cazul altor aparate.
Un alt aspect observat de Krych a fost că durata de viață a electrocasnicelor din bucătărie, precum frigiderele și mașinile de spălat vase, începe să se alinieze: toate tind să aibă o durată de viață similară.
„Aceasta este o dovadă indirectă, dar sugerează că renovările de bucătărie au un rol important. Astăzi, majoritatea aparatelor sunt încorporate în mobilierul de bucătărie. Și, având în vedere cât de scumpe sunt lucrurile în Norvegia, e mai simplu să înlocuiești toate aparatele odată, în timpul renovării, decât să păstrezi un cuptor vechi, chiar dacă încă funcționează”, a spus ea.
O altă schimbare observată de sociologi este modul în care bucătăriile sunt utilizate în prezent în gospodăriile norvegiene.
„Există multe cercetări care arată că folosim bucătăria altfel decât în trecut. Acum bucătăriile sunt adesea integrate cu sufrageria, ceea ce înseamnă că aspectul estetic contează mai mult”, spune cercetătoarea.
Politicile actuale ale Uniunii Europene, menite să reducă impactul de mediu al consumului, pun accent pe durabilitatea produselor și pe încurajarea reparațiilor.
Krych consideră că acesta este un obiectiv bun, dar crede că factorii sociali, precum schimbările în stilul de viață, ar trebui luați în calcul în elaborarea politicilor. „Durata de viață a unui produs nu ține doar de cât poate să funcționeze, ci și de modul în care oamenii îl folosesc”, a concluzionat ea.
Test de cultură generală. De unde vine plasticul?
Este oficial! Inteligența Artificială a trecut testul Turing
Un studiu a descoperit dieta care favorizează o îmbătrânire sănătoasă
Prima baterie reîncărcabilă, pe bază de deșeuri nucleare, a fost prezentată în Japonia